Teoria şi practica examinării cauzelor civile ce ţin de răspunderea companiilor aeriene pentru întîrzierea şi anularea zborurilor

Les problèmes de retards des aéronefs civiles dans la République de Moldova sont multiples. La complexité des causes résulte de la législation et de la jurisprudence nationale qui n'est pas uniforme dans ce sens. Il faut mentionner que le transporteur aérien n'est pas responsable du dommage causé par un retard s'il prouve que lui, ses préposés et mandataires ont pris toutes les mesures qui pouvaient raisonnablement s'imposer pour éviter le dommage, ou qu'il leur était impossible de les prendre.

Un aspect ce trezeşte largi discuţii la etapa contemporană o reprezintă întîrzieria şi anularea curselor aeriene. Exactitatea şi rapiditatea sunt principalele criterii după care pasagerii se orientează la alegerea transportului aerian ca mijloc de deplasare pentru ei. Spre exemplu, dacă pasagerul s-a pregătit la o conferinţă care se va desfăşura dimineaţa, însă el ajunge, din cauza amînării cursei, tocmai a doua zi la destinaţie, cum ar putea fi evaluată în acest caz dezonoarea sa? 

În literatura de specialitate, problema întîrzierii şi anulării zborurilor a fost cercetată de doctrinari francezi ca: A.Picovschi, J.Magdélenat, H.Drion, M.Milde, ruşi - Остроумов Н., Залесский В., Молчанов В. Щурова А., români - Gh.Stancu, O.Capăţână, S.Stănilă, V.Peligrad etc. Deşi analize în acest domeniu au fost realizate, totuşi se cer eforturi suplimentare în vederea înţelegerii şi aplicării corecte a legislaţiei internaţionale în cazurile practice care apar. În acelaşi timp actualitatea temei abordate reiese din faptul că în ultimii ani traficul aerian în Republica Moldova cunoaşte o creştere anuală cu circa 10-15% , iar conform datelor care sunt oferite de Biroul Naţional de Statistică al RM, în anul 2008 în transportul aerian s-a remarcat o creştere a numărului de pasageri cu 14,1% în raport cu anul 2007 . Dar odată cu intensificare circulaţiei aeriene, a devenit tot mai frecvent numărul de litigii civile care sunt axate pe întîrzierea şi amînarea zborurilor. Prezintă interes faptul că conform datelor furnizate de Asociaţia Europeană a Liniilor Aeriene (AEA), în perioada aprilie-octombrie 2008 cele mai punctuale companii aeriene, după criteriul regularităţii efectuării zborurilor, s-au dovedit a fi Tarom din România şi Icelandair din Islanda, cu 100% de exactitate , în timp ce o statistică a exactităţii zborurilor oficiate de transportatorii aerieni naţionali, Air Moldova şi Moldavian Airlines, nu este oferită deoarece acestea nu sunt membre ale AEA.

Însă problema principală cu care actualmente se confruntă teoria şi practica judiciară a Republicii Moldova constă în faptul nu există un cadru normativ adecvat în vederea atragerii la răspundere civilă a transportatorilor aerieni pentru întîrzierile cauzate pasagerilor şi bagajelor acestora, de aici rezultă şi importanţa efectuări acestui studiu. Ca o urmare la cele deja expuse, unul din scopurile propuse la scrierea acestui articol este de a evidenţia problemele care există în legislaţia naţională şi înaintarea unor propuneri utile de lege ferenda. 

Majoritatea companiilor aeriene indică că orele de decolare şi de aterizare sunt aproximative şi nu sunt garantate: spre exemplu, în biletul emis de compania aeriană X, la pct.9 din condiţiile contractului este prevăzut că: "transportatorul se angajează să depună eforturi pentru a transporta pasagerul şi bagajul cu toată promtitudinea rezonabilă cerută. Orele indicate în orarii sau în altă parte nu sunt garantate şi nu fac parte din acest contract. Transportatorul poate să-şi substituie fără preaviz alţi transportatori sau să utilizeze alte avioane şi poate să modifice sau să suprime, în caz de necesitate, escalele prevăzute în bilet. Orarele pot fi modificate fără preaviz". 

Cu această ocazie, în lucrările sale ştiinţifice autorul Залесский В.В. îşi expune părerea critică că în aşa mod condiţiile contractului ar fi inechitabile în raport cu pasagerul. Dînsul argumentează că o clauză contractuală tip este lipsită de efecte juridice dacă prejudiciază disproporţionat, contrar principiilor bunei-credinţe, cealaltă parte a contractului. Pasagerul ar deveni astfel pentru transportator “sursă de venit fără drepturi" . O opinie diferită aparţine profesorului Остроумов Н. precum că companiile aeriene sunt în drept a indica că orarele şi traseele lor sunt aproximative şi nu sunt garantate reieşind din postulatul dreptului aerian că comandantul aeronavei este în drept singur a lua deciziile cu referire la zbor, decolare şi aterizare, în scopul protejării vieţii şi sănătăţii persoanelor . Pe cînd profesorul Gh.Chibac accentuează că cărăuşul poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat pasagerului care rezultă din întîrziere doar în cazul în care o astfel de răspundere este prevăzută în contract sau legislaţie , însă observăm că legislaţia Republicii Moldova nu prevede o asemenea răspundere iar companiile aeriene au tendinţa să excludă în mod expres această obligaţie de pe seama lor. În schimb practica judiciară internaţională reiese din faptul că transportatorul care nu a prevăzut toate măsurile de precauţie în transportul pasagerilor, poartă răspundere pentru întîrziere, indiferent de dispoziţiile inserate în biletul de călătorie .

În ceea ce ne priveşte, afirmăm că avînd rolul de consumator, pasagerul se află într-o anumită dependenţă faţă de transportator, justificîndu-şi sintagma de “parte slabă a contractului". Companiile aeriene, avînd un mare număr de clienţi, nu sunt în stare de a negocia clauzele contractuale cu fiecare pasager în parte, motiv pentru care contractul de transport aerian de pasageri şi bagaje este un contract de adeziune . Pasagerul este practic lipsit de libertatea de a alege, fiind nevoit de a accepta transportatorul şi regulile impuse de acesta. În Codul civil al RM asemenea prevederi tip sunt numite clauze contractual standard fiind reglementate în art. 712-720. Prin urmare, ne raliem opiniei autorului Залесский В.В. şi considerăm că condiţiile pe care companiile aeriene le inserează în biletele de călătorie sunt abuzive şi urmează a fi lipsite de efecte juridice. Ca temei, aducem prevederile art.4 alin.(2) din Legea privind protecţia consumatorilor: “orice clauză din contractual încheiat între agentul economic şi consumator ce limitează răspunderea agentului economic sau îl exonerează de această răspundere, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie, este abuzivă şi se consideră nulă" . Dispoziţii similare le găsim la art.716 din Codul civil.

O prevedere reuşită sub acest aspect este stipulată şi la art.992 alin.(3) din Codul civil, şi anume: "Pasagerul poate rezilia contractul şi atunci cînd este previzibil că vor avea loc întîrzieri în comparaţie cu timpul şi durata convenită. În aceste cazuri, nu se naşte obligaţia de despăgubire". Asemenea prevedere legală în transportul de persoane este binevenită şi are ca scop o mai bună protecţie a drepturilor pasagerilor în situaţia întîrzierilor care devin cunoscute din timp.

 Un aspect care necesită reglementare în legislaţia naţională se referă la achitarea amenzii pentru fiecare oră de întîrziere a transportatorului aerian. Potrivit art.27 alin.(2) a Legii privind protecţia consumatorilor, în cazul încălcării termenelor stabilite de începere şi finalizare a prestării serviciului, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare oră depăşită o penalitate în mărime de 10% din preţul serviciului. Reclamaţiile consumatorului nu vor fi satisfăcute doar dacă pasagerul va face dovada că întîrzierea s-a produs din motive de forţă majoră. Pentru mai multă claritate, concretizăm că prin preţul serviciului se are în vedere preţul biletului . Analizînd prevederile Legii privind protecţia consumatorilor în contextul aplicării acestora la răspunderea din transportul aerian de pasageri, am dedus că acestea sunt prea generale, cu aplicare nediferenţiată, fiind în acelaşi timp prea exigente în raport cu transportatorul, aşa cum este, spre exemplu, regula de la art.27 alin.(2) în temeiul căreia transportatorul ar fi obligat la plata unei penalităţi în mărime de 10% din preţul biletului pentru fiecare oră depăşită. Mai reuşite sub acest aspect sunt reglementările din Codul transportului feroviar  şi cele din Proiectul Codului transportului naval intern al RM . Astfel, pentru plecarea sau sosirea trenului cu întîrziere, calea ferată plăteşte călătorului o amendă în mărime de 3% din costul călătoriei pentru fiecare oră de întîrziere, dar care nu va depăşi costul biletului (art.150 alin.(1) Codul transportului feroviar). O reglementare asemănătoare găsim şi în art.115 alin.(2) al Proiectul Codului transportului naval intern al RM. În ambele cazuri, transportatorul va putea fi eliberat de plată dacă va face dovada că întîrzierea a avut loc ca urmare a unui caz de forţă majoră, a înlăturării unor defecţiuni ale mijloacelor de transport sau a altor împrejurări independente de transportator. În Codul aerian al Federaţiei Ruse, spre exemplu, pentru întîrzierea în transportul de pasageri, transportatorul achită o amendă în cuantum de 25% din mărimea salariului minim stabilit pe ţară pentru fiecare oră de întîrziere. Prevederi similare se conţin şi în legislaţia aeriană a altor state. 

Făcînd o analiză a jurisprudenţei naţionale în litigiile ce ţin de întîrziere sau anulare a rutei, spre regret, constatăm că companiile aeriene naţionale nu prevăd răspunderea lor pentru întîrziere în biletele de călătorie pe care le emit iar legislaţia aeriană sub acest aspect în Republica Moldova lipseşte cu desăvîrşire. Totodată, am estimat că în majoritate cererile reclamanţilor sunt axate asupra compensării unui prejudiciu material şi moral sporit, fără a fi solicitate însă despăgubiri pentru ora concretă de întîrziere, după modelul jurisprudenţei internaţionale. 

O altă problemă a legislaţiei naţionale se referă la repararea prejudiciilor pe care le-au suferit pasagerii. În acest context, remarcăm că în toate statele, prejudiciile care se compensează pasagerilor "victime" ale întîrzierilor curselor aeriene sunt de două tipuri: prejudicii identice pentru toţi pasagerii, a căror reparare poate lua forma unei asistenţe sau a unei luări în sarcină, standardizate şi imediate, de exemplu, amendă pentru fiecare oră de întîrziere, răcoritoare, masa, cazarea la hotel şi apeluri telefonice, şi prejudicii individuale, cu înţeles de daună, care fac obiectul unei despăgubiri de la caz la caz şi la care ne vom referi în cele ce urmează. Potrivit art.988 alin.(2) din Codul civil al RM, răspunderea transportatorului pentru prejudiciile care rezultă din întîrziere este exclusă dacă altfel nu s-a convenit în mod expres sau dacă transportatorul nu a acţionat cu intenţie sau din culpă gravă. Astfel, leguitorul instituie ca fiind regulă, nerăspunderea transportatorului pentru prejudicii, ca excepţie fiind răspunderea, şi numai dacă este prevăzută în lege sau contract. Problema generală care apare în legătură cu acest alineat este că Codul civil exclude răspunderea transportatorului pentru prejudiciile care rezultă din întîrziere. Cea mai reuşită în această privinţă o considerăm prevederea Codului aerian al URSS din 1983: "Cărăuşul poartă răspundere ... şi pentru daunele pricinuite ca urmare a întîrzierii în timpul transportului" (art.121) , pe cînd legislaţia aeriană a RM, Codul transportului feroviar al RM, Codul navigaţiei maritime comerciale a RM, Codul transporturilor auto şi Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje lasă fără nici o reglementare acest aspect. Totodată, apare şi întrebarea: care prejudicii le-a avut în vedere legiuitorul ca fiind exluse? 

Făcînd o analiză a practicii judiciare naţionale pe litigiile ce ţin de transportul aerian, am ajuns la concluzia că în majoritatea cazurilor, reclamanţii prin prejudiciu înţeleg compensarea prejudiciului moral, pe care o cer prin sume fabuloase, pentru diferite inconveniente în legătură cu zborul, dar şi a unor cheltuieli materiale cum sunt restituirea costurilor de cazare, hrană, deplasare etc. Astfel, într-un caz de întîrziere a rutei cu 20 de ore, la cererea reclamantului, instanţa a dispus achitarea unui prejudiciu moral în mărime de 17920 lei şi a celui material în mărime de 141 dolari în valută naţională . Într-o situaţie de anulare a rutei, instanţa a dispus achitarea prejudiciului material refuzînd însă să dispună compensarea suferinţelor morale avute de pasager: reclamantul a procurat bilet de călătorie tur-retur, returul fiind contramandat. Pe parcursul acestei perioade de timp reclamantul a suportat cheltuieli de cazare, deplasare şi hrană în sumă de 208 euro – fapt confirmat prin probele anexate la dosar. Reieşind din circumstanţele stabilite în cursul examinării cauzei, instanţa stabileşte onorarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către compania aeriană . Într-o altă speţă, în baza biletului Bolognia-Timişoara-Chişinău pasagerul a predat bagajul, fapt confirmat de biletul de bagaje. La destinaţie bagajul nu i-a fost restituit. Instanţa de fond a dispus achitarea în beneficiul reclamantului a prejudiciului material în sumă de 400 dolari şi a unui prejudiciu moral de 10.000 de dolari. La apelul înaintat de compania aeriană, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărîrea primei instanţe în partea ce priveşte prejudiciul moral, motivîndu-şi decizia prin faptul că prejudiciul moral cauzat prin lezarea drepturilor patrimonial se plăteşte numai în cazurile prevăzute de lege, iar compensarea prejudiciului moral pentru situaţiile de pierdere a bagajului în timpul călătoriei cu aeronava nu este prevăzută de legislaţie. Curtea Supremă de Justiţie casează hotărîrea Curţii de Apel şi menţinea hotărîrea instanţei de fond, motivînd că pasagerul este un consumator şi temeiurile compensării prejudiciului moral pentru situaţiile de pierdere a bagajului în timpul călătoriei aeriene reies din Legea privind protecţia consumatorilor . Într-o altă speţă, reclamantul avînd bilet tur-retur Chişinău-Budapesta-Zurich, pe aeroportul din Budapesta, din vina transportatorului, aeronava s-a reţinut cu 8 ore. Ajuns la Chişinău, bagajul lipsea, parvenind după 3 zile însă unele lucruri lipseau. Pentru pierderea bunurilor din bagaj şi incoveniente create de întîrziere, Judecătoria Botanica a dispus achitarea în beneficiul pasagerului, pe lîngă cheltuielile materiale şi de asistenţă juridică, a prejudiciului moral în sumă de 3000 de lei .   

Ţinînd cont de aceste constatări, în vederea instituirii sarcinii probaţiunii cauzelor întîrzierii anume pe seama transportatorului şi nu a pasagerului, cum este în redacţia actuală a Codului civil al RM, propunem reformularea art.988, prin excluderea alineatului (2) şi extinderea alineatului (3) la următorul conţinut: "Cărăuşul este răspunzător pentru întîrzierile în transportul de pasageri. Mărimea despăgubirii este stabilită  prin legi speciale şi nu poate fi exclusă sau limitată prin contract".

Totodată, atenţionăm că actuala prevedere din Codului civil nu este în corespundere cu dispoziţiile Convenţiei de la Varşovia din 1929 şi a Convenţiei de la Montreal din 1999, acte normative speciale în planul răspunderii civile a transportatorului aerian. Potrivit art.19 din ambele convenţii, “transportatorul e răspunzător de dauna datorită unei întîrzieri în transportul aerian al călătorilor, al bagajelor sau al mărfurilor", în continuare, “transportatorul nu e răspunzător dacă dovedeşte că …". Mai subliniem că prevederea Codului civil este în contradicţie cu Regulamentul C.E. nr.2027 din 1997  şi Regulamentul C.E. nr.261 din 2004 . 

Răspunderea pentru anularea zborurilor. Сonform datelor furnizate de Centrul European a Consumatorilor, în 33% din cazurile de întîrziere şi anulare a zborurilor, companiile aeriene invocă prezenţa «împrejurărilor excepţionale»; 30% oferă un răspuns vag; 10% îşi recunosc propria răspunderea în temeiul Regulamentului nr.261/2004 însă nu acceptă rambursarea daunelor suportate de pasageri; 8% acceptă restituirea parţială a cheltuielilor fără a-şi recunoaşte responsabilitate, iar 20% invocă alte situaţii .

Din aceste date statistice rezultă că o situaţie aparte în întîrzierea şi anularea zborurilor o reprezintă «împrejurările excepţionale» care în mare parte sunt legate de problemele tehnice a aeronavelor. În practica judiciară a Republicii Moldova sunt prezente numeroase cazurile cînd transportatorii îşi anulează zborurile. O situaţia pe larg mediatizată în Uniunea Europeană a avut loc la 10 mai 2006, pe aeroportul din Lisabona, cu implicarea "Air Moldova". Zborul Lisabona-Chişinău a fost amînat cu 3 zile fără ca pasagerii să fie informaţi, cu lipsă de hrană şi hotel, fiind calificaţi de poliţia portugheză ca "emigranţi" . În procesul de judecată pîrîtul a invocat "defecţiunile tehnice" ale aeronavei, dar care nu au fost luate în consideraţie de instanţă. Judecătoria Botanica a hotărît despăgubirea pasagerilor pentru cheltuieli de cazare, hrană şi transport urban, confirmate prin înscrisurile anexate la dosar, precum şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei . 

Un alt caz avem zborul Roma-Chişinău care a fost amînat cu o zi. Ajunşi la Chişinău, pasagerii au înaintat acţiune civilă solicitînd cheltuielile materiale precum şi compensarea suferinţelor psihologice pe care le-au estimat la 20000 de lei, în timp ce pîrîtul pretindea exonerarea sa de răspundere din motive de "forţă majoră". Judecătoria Botanica a satisfăcut în întregime pretenţiile asupra cheltuielilor materiale, dar a diminuat suma daunelor morale pînă la 2000 de lei . Aducem ca exemplu şi zborul Moscova-Chişinău, cînd pasagerul în incinta aeroportului a fost anunţat despre anularea zborului, fiind nevoit a-şi cumpăra un alt bilet spre Chişinău. Deşi compania aeriană i-a restituit costul biletului, pasagerul a pretins şi compensarea suferinţelor psihologice. Instanţa judecătorească a apreciat daunele morale ale pasagerului la suma de 1000 de lei . 

La interpelarea Tribunalului Comercial din Viena, Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene în Hotărîrea sa din 22 decembrie 2008, pe cauza C-549/07 Friederike Wallentin-Hermann vs.Alitalia, a estimat că un transportator aerian a cărui zbor a fost anulat din probleme tehnice, nu este în drept să refuze indemnizarea pasagerilor. Curtea a mai menţionat că o problemă tehnică survenită la o aeronavă nu intră în sfera noţiunii "împrejurări excepţionale" decît în cazul în care această problemă este urmarea unor evenimente care, prin natura sau prin originea lor, nu sunt inerente exercitării normale a activităţii transportatorului vizat şi scapă de sub controlul efectiv al acestuia. Iar faptul că transportatorul aerian a respectat normele minime de întreţinere a unei aeronave nu poate, singur, să fie suficient pentru a se dovedi că acest operator de transport "a luat toate măsurile posibile". Din conţinutul cauzei reiese că un grup de pasageri, pe aeroportul din Viena, au fost informaţi cu cinci minute înainte de ora de plecare prevăzută, că zborul lor fusese anulat. Ulterior, au fost transferaţi la un alt zbor, prin conexiune spre Roma, unde au ajuns cu 20 de minute după plecarea rutei spre Brindisi. Cauza anulării zborului Alitalia cu plecarea din Viena a fost o pană de motor complexă care a afectat turbina .  

În această ordine de idei, este cazul să menţionăm şi alte contradicţii care au apărut în plan internaţional: faptul că Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a fost sesizată de International Air Transport Association (I.A.T.A.) cu problema de drept ce se referă la compatibilitatea prevederilor Regulamentul C.E. nr.261 din 2004 cu cele ale Convenţiei de la Montreal din 1999 cu privire la răspunderea transportatorilor aerieni în caz de refuz de îmbarcare şi de anulare sau întîrziere importantă a zborurilor. Curtea de Justiţie a considerat că Convenţia de la Montreal şi Regulamentul nr.261 din 2004 nu conţin dispoziţii contradictorii, ci complementare, întrucît Convenţia de la Montreal armonizează anumite reguli care guvernează transportul aerian internaţional, dar această armonizare nu priveşte totuşi toate aspectele susceptibile să existe în caz de întîrziere. Ca urmare, Regulamentul nr.261 din 2004 adaugă anumite exigenţe minimale în privinţa serviciilor pe care transportatorii le datorează pasagerilor pe durata întîrzierii . Astfel, potrivit regulamentului, în caz de întîrzieri pasagerilor trebuie să li se ofere asistenţă (hrană, băutură, facilităţi de comunicare şi o cameră de hotel pentru a petrece noaptea, dacă este cazul), chiar dacă întârzierea (sau anularea) este cauzată de împrejurări extraordinare sau de un caz de forţă majoră. Pe lîngă aceste sarcini, operatorul de transport aerian mai are obligaţia de a-i informa pe pasageri despre drepturile lor în baza acestui regulament.

Urmărind jurisprudenţa ultimilor ani a statelor membre ale Uniunii Europene, spre regret, nu am găsit o uniformizare în ceea ce priveşte interpretarea regulilor de drept ce ţin de întîrzierea şi anularea zborurilor. Am remarcat situaţia că instanţele judecătoreşti în unele cazuri oferă o interpretare personală şi unilaterală a legislaţie şi care se dovedeşte a fi în discordanţă cu hotărîrea explicativă a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene. Ca exemplu aducem Curtea de Apel din Paris, care a ajuns la concluzia că anularea zborului Cancun-Paris s-a datorat unui "incident de ordin tehnic". Evenimentul a fost calificat ca "forţă majoră" în temeiul concluziilor specialistului că repornirea avionului a fost posibilă numai după achiziţionarea unei piese de schimb care nu putea fi găsită la acel moment pe aeroportul din Cancun .  

Făcînd o analiză a practicii judiciare naţionale pe cauzele de anulare a zborurilor, am stabilit că instanţele judecătoreşti dispun, pe lîngă restituirea cheltuielilor de transport, cazare, alimentare, şi a plăţilor pentru daunele psihologice avute de pasageri cu această ocazie, tendinţă pe care nu am întîlnit-o în jurisprudenţa europeană, şi nu rezultă din conţinutul Convenţiei de la Montreal şi a Regulamentului nr.261 din 2004. Însă considerăm că practica respectivă este binevenită pe motiv că compensarea daunelor morale satisface în mod echitabil retrăirile şi suferinţele pasagerilor în legătură cu întreruperea orarului regulamentar de zbor.

Am estimat şi faptul că în cazurile de întîrziere şi anulare a zborurilor, instanţele judecătoreşti aplică legislaţia naţională, ceea ce nu este valabil pentru transportul aerian. Toate zborurile realizate din/spre statul nostru au caracter internaţional fiind sub incidenţa normelor Convenţiei de la Montreal, Convenţiei de la Varşovia şi a regulamentelor comunităţii europene. La cumpărarea biletului, pasagerul încheie contract de transport aerien internaţional de pasageri, şi nu unul naţional, deoarece zboruri aeriene naţionale pe rute regulate în Republica Moldova nici nu există. Deşi în ţara noastră avem două aeroporturi internaţionale, A.I."Chişinău" şi A.I."Mărculeşti", "poarta" europeană a ţării este doar aeroportul din Chişinău. Spre regret, în acest context o interpretare eronată a legii o face Colegiul civil şi de contencios administrativ al CSJ a RM. În litigiile cu privire la amînarea zborurilor, Curtea consideră că urmează a fi aplicată legea naţională pe motiv că circumstanţele de fapt stabilite la examinarea cazului nu cad sub incidenţa Convenţiei . Expunîndu-ne opinia, exprimăm dezacordul cu poziţia Curţii Supreme de Justiţie, şi aducem ca argument art.1 alin.(2) din Convenţia de la Montreal: expresia transport internaţional înseamnă orice transport în care, conform acordului dintre părţi, punctul de plecare şi punctul de destinaţie, indiferent dacă există sau nu o întrerupere a transportului sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a două state părţi, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în cazul în care există o escală stabilită pe teritoriul altui stat, chiar dacă acel stat nu este un stat parte. Nu este considerat transport internaţional doar transportul între două puncte situate pe teritoriul unui singur stat.  

Un interes deosebit prezintă litigiile în care este angajată răspunderea civilă a agenţiilor de voiaj şi celor de comercializare a biletelor de călătorie. Jurisprudenţa naţională cunoaşte precedente în care Judecătoria Botanica a angajat răspunderea solidară a două agenţii de voiaj ca organizatoare a zborului, exonerînd de răspundere compania aeriană. Agenţiile de voiaj au greşit ora zborului retur la emiterea biletelor şi fără a informa pasagerii despre aceasta. Pe lîngă restituirea costului biletului, instanţa a dispus pe seama agenţiilor ve voiaj compensarea daunei morale în mărime de 5000 de lei precum şi a cheltuielilor de judecată, deşi reclamantul în acţiune solicita suma de 20000 de lei . Într-un caz asemănător, în timpul zborului Chişinău-Istambul-Antalya, întîrzierea s-a produs pe segmentul Chişinău-Antalya, dar consecinţa a fost că pasagerii au pierdut al doilea segment al rutei, Istambul-Antalya, fiind nevoiţi a-şi cumpăra alte bilete. În cursul examinării cauzei s-a constatat că agenţia de comercializare a biletelor a indicat eronat ora de aterizare pe aeroportul din Istambul şi ora de pornire spre Antalya. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, care a fost menţinută şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău, compania aeriană a fost exonerată de răspundere iar pe seama agenţiei de vînzări  a fost pusă achitarea cheltuielilor materiale şi compensarea suferinţelor psihologice avute de pasageri .   

Expunîndu-ne părerea, suntem de acord cu hotărîrile emise de instanţele judecătoreşti în categoria respectivă de litigii şi subliniem faptul că aceste acţiuni contribuie la protecţia juridică a drepturilor consumatorilor. În susţinerea acestei opinii, mai adăugăm că prin intermediul sistemului unic de rezervări toţi agenţii de comercializare a biletelor de avion sunt imediat înştiinţaţi despre orice modificare de zbor. Iar agenţiilor de vînzări le revine obligaţia de a aduce la cunoştinţa clienţilor lor despre aceste schimbări. Practica arată că în majoritatea cazurilor, pentru nerespectarea acestor obligaţii răspunderea o poartă agenţiile de comercializare a biletelor şi nu companiile aeriene. Dar am întîlnit şi situaţii inverse, cînd o interpretare diferită ne oferă Curtea Supremă a Lituaniei, în cazul zborului Dublin-Palanga care a fost anulat. Pasagerii au înaintat în comun acţiunea în despăgubire împotriva a două companii aeriene: organizatoarea zborului şi deţinătoarea aeronavei care urma să efectueze zborul. Instanţa de fond şi cea de apel au impus companiile la răspundere solidară: prima - restituirea costului biletelor, cea de-a doua - plata de despăgubiri în legătură cu anularea zborului. Curtea Supremă a constatat că instanţele au interpretat eronat prevederile Convenţiei de la Montreal şi a Regulamentului nr.261 din 2004. În caz de anulare a unui zbor, răspunderea faţă de pasageri este pe seama transportatorului efectiv (care efectuează zborul). Acesta ulterior se poate întoarce cu acţiune de regres către ceilalţi subiecţi în temeiul prevederilor dreptului naţional . 

În final, subliniem faptul că Convenţia de la Montreal nu prevede reguli de calculare a cuantumului despăgubirilor pentru situaţiile de întîrziere şi anulare a zborurilor, şi aprecierea daunelor este lăsată la discreţia companiilor aeriene, fapt care generează confuzii. Am estimat şi situaţia că atunci cînd întîrzierea sau anularea zborului se petrece cu un avion cu destinaţia spre Federaţia Rusă, care este încă membră a Convenţiei de la Varşovia, transportatorii naţionali invocă diverse cauze, ca defecţiuni tehnice, factori meteorologici, forţă majoră ş.a., în timp ce zborurile spre statele membre ale Convenţiei de la Montreal se caracterizează printr-o exactitate şi grijă sporită. Luînd în consideraţie aceste considerente, îndemnăm companiile aeriene din Republica Moldova să respecte dreptul consumatorilor de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile avute în legătură cu întîrzierea şi anularea zborurilor şi aceasta să nu depindă de faptul că direcţia de zbor este spre statele membre a Convenţiei de la Montreal sau Convenţia de la Varşovia. Totodată este cazul ca Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile (ASAC) să aplice sancţiuni acelor companii aeriene care recurg la o practică generală de evitare a rambursării cheltuielilor şi fără a lua în consideraţie cuantumul despăgubirilor prevăzută de legislaţia internaţională.

O altă problemă pe care am estimat-o în cursul examinării dosarelor civile din perioada anilor 2004-2008, este că companiile aeriene nu aduc dovezi atunci cînd invocă existenţa "împrejurărilor excepţionale" care au stat la baza întîrzierii sau anulării zborului. Deşi în practica judiciară a Uniunii Europene această problemă a fost deja depăşită, în Republica Moldova se impune crearea unui sistem uniform, comprehensiv şi detaliat de evaluare a temeiniciei dovezilor aduse de companiile aeriene în procesul de judecată.

Spre regret, pînă în prezent legislaţia şi practica judiciară a Republicii Moldova nu defineşte ce este întîrziere şi anulare a unui zbor şi care este durata de timp ce concretizează aceste noţiuni. Reieşind din aceste considerente, în Republica Moldova rămîn a fi fără o acoperire legală mai multe aspecte la acest capitol. Deşi în Codul civil şi Legea privind protecţia consumatorilor reglementări generale există, acestea nu sunt ajustate spre a fi aplicate întîrzierilor în transportul aerian de pasageri. În concluzie, avînd ca exemplu şi urmînd modelului Convenţiei de la Montreal din 1999, luînd în consideraţie reglementarea întîrzierii şi anulării zborurilor din legislaţia Uniunii Europene, dar şi a statelor ex-sovetice, propunem emiterea prin hotărîre de guvern a unor reguli naţionale, şi anume: “Regulamentul privind măsurile de răspundere antrenate transportatorului aerian pentru refuzul de îmbarcare, anularea sau întîrzierea zborului în transportul de mărfuri şi pasageri". Cu această ocazie, considerăm a fi oportună şi emiterea unei hotărîri explicative a Curţii Supreme de Justiţie cu privire la litigiile ce ţin de transportul de mărfuri şi pasageri, prin care ar fi clarificate mai multe probleme cu care se confruntă la moment teoria şi practica judiciară a Republicii Moldova cu referire la toate tipurile de transport. 

În scopul protejării intereselor pasagerilor, textul regulamentului va trebui să cuprindă limitele răspunderii transportatorului aerian pentru fiecare oră de întîrziere, după modelul legislaţiei maritime, navale şi feroviare naţionale. Totodată, în vederea ajustării legislaţiei naţionale la cea comunitară mai este necesar a fi reglementate condiţiile şi modul de acordare a unei asistenţe gratuite pasagerilor în cazul întîrzierilor importante sau anulării rutelor aeriene, sub formă de hrană, băutură, linii telefonice de comunicare, cameră la hotel pe timp de noapte etc, iar companiilor aeriene să revină obligaţia de a-i informa pe pasageri despre drepturile lor în baza acestui regulament.