Sinteza practicii judiciare pe cauzele de contencios administrativ ce ţin de transportul auto de călători

Les décisions des instances judiciaires sur les causes administratives concernant le transport des passagers sont très différents. Dans la plupart des cas demandeurs sont les transporteurs et défendeur est le Ministère des Transports et des Infrastructures Routières de la République de Moldova. La complexité des causes résulte de la législation et de la jurisprudence nationale qui n'est pas uniforme dans ce sens.

Dintre toate felurile de transport, cel mai solicitat în Republica Moldova este transportul auto de călători. Conform informaţiilor furnizate de Camera de Licenţiere, în prezent 949 de agenţi economici dispun de licenţe privind transportul auto de călători în folos public . Numărul mare al agenţilor transportatori duce la falimentarea acestora şi respectiv la scăderea calităţii serviciilor prestate . Dificilă este situaţia din transportul pe rute interne, unde concurează 90% din numărul agenţilor transportatori sus-menţionaţi. 

Cele mai frecvente conflicte din transportul auto de călători se înregistrează între Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al R.M. (pe scurt - MTID) şi transportatori în legătură cu deschiderea, suspendarea şi închiderea rutelor. Or, numărul mare de transportatori, tarifele relativ joase (0,38 lei/km/pasager), fluxul de călători aflat în descreştere, generează nemulţumiri în rândul transportatorilor, respectiv noi şi noi procese de judecată împotriva MTID. Ca exemplu, în perioada ianuarie 2008 - mai 2011, de către Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie au fost examinate 72 dosare de acest fel . În acest context, scopul prezentului articol este de a sintetiza practica judiciară acumulată până în prezent, în care părţi sunt MTID şi transportatorii. Bineînţeles, importanţă majoră au deciziile Curţii Supreme de Justiţie a R.Moldova, care pot servi ca precedent judiciar la examinarea unor cauze similare, oferind în acelaşi timp răspuns la întrebările ce ţin de aplicarea legislaţiei la acest capitol. 

Baza normativă în conformitate cu care are loc deschiderea noilor rute sau închiderea celor existente este constituită din Codul transporturilor auto , Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje nr.854/2006  şi Instrucţiunea provizorie privind modul de eliberare şi evidenţă a autorizaţiilor unitare pentru traficul auto internaţional . La apariţia unor litigii, se recomandă ca până la adresarea în instanţa de judecată, transportatorii să depună o cerere prealabilă, în temeiul art.14 al Legii contenciosului administrativ , către organul care a emis actul administrativ contestat (Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al R.Moldova). În caz contrar, dacă transportatorii neglijează această cale şi se adresează direct cu acţiune în judecată, judecătorul le va restitui cererea de chemare în judecată făcând trimitere la Codul de Procedură Civilă al R.Moldova , că reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară (art.170 alin.(1) lit.(a)).    

Potrivit Regulamentului nr.854/2006, temei pentru organizarea transporturilor regulate de pasageri îl constituie analiza cerinţelor populaţiei, agenţilor economici, autorităţilor administraţiei publice, situaţiei existente şi a altor factori (pct.17). În aşa mod, temeiul de bază la deschiderea rutelor constă în satisfacerea nevoilor de transport a populaţiei. Pentru început însă, trebuie să existe o cerere a transportatorului, deoarece fără cerere nu există temei de a deschide ruta (cursa). Primăria poate interveni şi ea cu o cerere, dar numai în susţinerea intereselor populaţiei locale. Cererea poate fi adresată din numele primarului ori a consiliului local. Până la urmă temeiurile expuse la pct.17 din Regulament sunt foarte relative, fiindcă în practică deja au fost deschise numeroase rute, în timp ce numărul de pasageri rămâne neschimbat (ori chiar în descreştere). În consecinţă, s-a creat o concurenţa neloială între transportatori şi falimentară pentru majoritatea dintre ei. 

Deschiderea şi închiderii rutelor nu poate fi făcută oricând şi oricum, ci trebuie să se ţină cont de interesele populaţiei. Ca exemplu aducem o speţă în care prin ordinul ministrului transporturilor au fost deschise două curse regulate pe ruta Chioselia-Cahul. Ulterior însă, la fel prin ordinul ministrului, ordinul iniţial a fost abrogat. Drept temei s-a invocat încălcarea pct.20 din Regulament , adresările parvenite din partea primarului şi a unui locuitor din satul Doina. Nemulţumit, agentul transportator a depus o cerere prealabilă către MTID, însă cererea sa a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău ordinul a fost anulat. MTID a atacat decizia cu recurs. Curtea Supremă de Justiţie a dat câştig de cauză agentului transportator, motivând că la închiderea rutei nu s-a ţinut cont de interesele populaţiei, iar motivele invocate de MTID nu pot servi ca temeiuri legale pentru închiderea rutei. Niciunul dintre ele nu sunt prevăzute la pct.21 din Regulament. În favoarea menţinerii rutei Chioselia-Cahul s-a pronunţat şi populaţia din localităţile respective. Astfel, Consiliul local al satului Doina printr-o decizie a cerut restabilirea rutei. La fel, primarii satelor Chioselia, Cîşla, Coştangalia şi 112 locuitori ai acestor sate au solicitat de la MTID restabilirea rutei. În asemenea circumstanţe, Curtea Supremă de Justiţie consideră că ordinul MTID a fost emis cu încălcarea legislaţiei în vigoare şi urmează a fi anulat, iar ruta Chioselia-Cahul să fie restabilită . 

La deschiderea rutelor noi, atât MTID, cât şi agenţii transportatori trebuie să ia în considerare frecvenţa deplasării populaţiei pe ruta respectivă. Astfel, într-o situaţie de caz la început MTID a emis ordinul nr.212 din 22.10.07 prin care a permis perfectarea documentelor pentru SRL "AutoInterBus-Tur" privind deschiderea rutei Chişinău-Hamburg (Germania), însă ulterior, printr-un alt ordin nr.213 din 18.09.08, MTID a retras dreptul de perfectare a documentelor. Nefiind de acord cu aceasta, agentul transportator a contestat actul administrativ în instanţa de judecată. Curtea de Apel Chişinău a dat câştig agentului transportator, anulând ordinul MTID nr.213 din 18.09.08. Curtea Supremă de Justiţie a casat hotărârea instanţei de apel şi a dat câştig MTID, motivând că ordinul de retragere a dreptului de perfectare a documentelor este întemeiat. Or, la emiterea ordinului de deschidere a cursei "nu s-a ţinut cont de frecvenţa deplasărilor populaţiei, lipsesc cerinţele populaţiei .    

Privitor la temeiul că nu se respectă principiul de transportare a călătorilor la punctul de destinaţie pe calea cea mai scurtă, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie s-a expus că acesta nu poate servi drept temei pentru modificarea itinerarului în condiţiile în care cerinţele populaţiei din localităţile respective sunt anume pentru itinerarul respectiv. Faptul dat se atestă prin demersul primăriilor, în care se indică că itinerarul acestor rute este convenabil locuitorilor, util şi corespunde cerinţelor acestora . 

O altă categorie de dosare dintre transportatori şi MTID se referă la atribuirea rutelor în bază de concurs. Potrivit Regulamentului nr.854/2006, desfăşurarea concursului pentru atribuirea dreptului de deservire a rutei (cursei) regulate este obligatorie numai dacă la aceiaşi rută (cursă) pretind doi sau mai mulţi agenţi transportatori. Dacă pretendent este numai unul, concursul nu se va desfăşura (pct.20). 

Problema este că alţi transportatori, care la fel ar dori să participe la concursul pentru aceiaşi rută, nu cunosc despre faptul că o cerere în acest sens a fost depusă deja. Astfel încât după expirarea a 30 de zile solicitantului i se atribuie dreptul de deservire a rutei (cursei), în timp ce ceilalţi doritori nu au cunoscut despre aceasta, respectiv nu mai pot participa la concurs.

Ca exemplu aducem cazul în care un grup de agenţi transportatori au acţionat în judecată MTID din motiv că prin ordinul ministrului au fost deschise două curse regulate Chişinău-Taraclia, fără a fi respectate cerinţele Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje nr.854/2006 cu privire la desfăşurarea concursului. Curtea Supremă de Justiţie a dat câştig de cauză MTID, motivând că ordinul de deschiderea a noilor curse a fost emis cu respectarea cerinţelor prevăzute de Regulament, în scopul asigurării necesităţilor populaţiei cu transport continuu. Curtea Supremă de Justiţie s-a expus în felul următor: "contrar argumentelor aduse de către recurenţi (n.n. - agenţi transportatori), prima instanţă a statuat just că la caz, organizarea unui concurs nu era necesară. Or, reieşind din prevederile pct.19 al Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje, atribuirea prin concurs a dreptului de deservire a rutelor regulate de călător este prevăzută doar în cazul depunerii a două sau mai multe cereri pentru obţinerea dreptului de deservire a rutei (cursei) regulate de călători, condiţii care la caz nu au fost stabilite" . 

La fel, ori de câte ori Ministerul decide retragerea dreptului de deservire a rutei de la un transportator şi acordarea acesteia unui alt transportator, în mod obligatoriu trebuie organizat concursul. Dacă cerinţa dată nu a fost respectată, atunci agentul transportator căruia i s-a retras dreptul de deservire a rutei, înaintând acţiune în judecată, va primi câştig de cauză, chiar şi în condiţia în care retragerea dreptului de deservire a rutei s-a făcut în baza unor temeiuri bine argumentate aduse de Minister. Nu are importanţă faptul câţi pretendenţi vor participa la concurs (poate fi şi un singur pretendent), important este ca concursul să fie defăşurat conform regulilor stabilite de Regulament.  

Se va ţine cont şi de faptul că până la alegerea noului transportator, ruta va continua să fie deservită de către vechiul transportator. Aceasta pentru a nu crea întreruperi în prestarea serviciilor. Mai mult ca atât, dreptul de deservire a rutei poate fi acordat aceluiaşi transportator, dar numai dacă acesta depune efort pentru a înlătura neajunsurile care i s-au invocat (pct.30 Regulamentul nr.854/2006). Pentru Minister norma respectivă constituie un drept şi nu o obligaţie. Totodată, nu putem vorbi despre dreptul de prioritate al vechiului transportator. Or, dacă la concurs va participa un transportator mai bun, acesta va câştiga dreptul de a deservi ruta scoasă la concurs. 

Situaţie de caz: Ca exemplu, aducem situaţia în care prin ordinul ministrului transporturilor a fost retras de la SRL "Pro-et-Contra" dreptul de a deservi ruta regulată Chişinău-Hansa, cu atribuirea, temporar, a dreptului de deservire pe ruta dată unui alt transportator. Nefiind de acord, SRL "Pro-et-Contra" a contestat ordinul ministrului în judecată. Curtea de Apel a respins acţiunea. O decizie diferită a luat Curtea Supremă de Justiţie care consideră că la emiterea hotărârii prima instanţă n-a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje nr.854/2006 reglementează o procedură specială pentru retragerea dreptului de deservire a rutelor (curselor) regulate, şi anume, acestea urmează a fi scoase la concurs, însă MTID nu a respectat cerinţa dată. Luând în considerare acest fapt, Curtea Supremă de Justiţie casează hotărârea primei instanţe şi trimite pricina spre rejudecare la instanţa de fond în alt complet de judecată . 

Problemele transportului în regim de taxi. În primul rând, pentru a putea efectua transportul de călători în regim de taxi, agentul transportator trebuie să dispună de licenţă pentru transportul auto de călători în folos public (licenţă aparte pentru serviciile de taxi nu există). Organul abilitat cu dreptul de a elibera astfel de licenţe este Camera de Licenţiere a Republicii Moldova. 

Mijlocul de transport antrenat în serviciul de taxi trebuie inclus în anexa la licenţă (în anexa generală şi specială). Dacă proprietarul autoturismului doreşte să treacă la o altă întreprindere de taxi, firma la care mijlocul de transport figurează în licenţă trebuie să solicite Camerei de Licenţiere excluderea mijlocului de transport din licenţa sa. Dacă cerinţa sus-menţionată nu este respectată, atunci organul de licenţiere este în drept să retragă licenţa de activitate firmei la care mijlocul de transport figurează în licenţă. Paralel, mijlocul de transport trebuie scos de la evidenţă de la o întreprindere de taxi şi pusă la evidenţă la altă întreprindere de taxi. Cu aceasta se ocupă Biroul de înmatriculare a mijloacelor de transport.  

Situaţie de caz: Firmei SRL "PiniTaxi" i-a fost eliberată licenţa pentru transport auto de călători în folos public. În anexa la licenţă era prevăzută o singură unitate de transport. Camera de Licenţiere a constatat că autoturismul respectiv nu mai activa în cadrul firmei. Mai mult ca atât, autoturismul a fost cedat unei alte întreprinderi, fapt ce se confirma prin cererea de eliberare a licenţei depusă la Cameră de către ultima. Organul de licenţiere s-a adresat în instanţă cu o cerere de retragere a licenţei firmei SRL "PiniTaxi".

Curtea Supremă de Justiţie a decis retragerea licenţei de activitate motivând că: "pârâtul SRL "PiniTaxi" a ştiut despre transmiterea autovehicului înregistrat unui alt agent economic şi, din motive necunoscute, nu a adus la cunoştinţa Camerei de Licenţiere despre modificările efectuate în privinţa automobilului menţionat în anexa la licenţă. Or, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) din Legea privind licenţierea unor genuri de activitate, la apariţia temeiurilor pentru reperfectarea licenţei titularul acesteia este obligat, în termen de 10 zile lucrătoare, să depună la autoritatea de licenţiere o cerere de reperfectare a licenţei împreună cu licenţa care necesită reperfectare şi documentele (sau copiile de pe acestea, cu prezentarea originalelor pentru verificare), ce confirmă modificările în cauză" .

În scopul prestării serviciilor de taxi, transportatori au nevoie şi de autorizaţie, eliberată de primăria din localitatea în care va fi desfăşurată activitatea. De exemplu, în Primăria municipiului Chişinău există Direcţia generală transport public şi căi de comunicaţie, subordonată Consiliului municipal, de competenţa căreia ţine întocmirea şi eliberarea autorizaţiilor. Un specific al transportului în regim de taxi constă în faptul că alături de transportator şi pasager, participă şi un al treilea subiect, numit serviciul de dispecerat, rolul căruia este de a stabili legătura informaţională dintre transportator şi pasager . Serviciul de dispecerat nu numeşte clienţii, ci primeşte doar comanda prin telefon, după care îl informează pe transportator, care la rândul său decide dacă să-şi dea sau nu acordul la efectuarea transportului. Dacă răspunsul este pozitiv, atunci dispecerul înştiinţează clientul cu privire la numărul, modelul automobilului de taxi şi timpul în care va sosi . 

Autovehiculele sunt admise la transportul în regim de taxi numai dacă sunt dotate cu aparate de taxat. Înainte de a fi amplasate, aparatele de taxat trebuie în mod obligatoriu înregistrate la organul fiscal teritorial, pentru a putea duce evidenţa fiscală asupra lor, dar şi în Registrul unic al maşinilor de casă şi control. Aparatul de taxat trebuie să funcţioneze fără erori. 

Deşi Regulamentul nr.854/2006, Codul fiscal şi alte acte normative prevăd obligaţia deţinerii aparatelor de casă şi control la transportarea călătorilor în regim de taxi, în practică aceste cerinţe mult timp au fost neglijate, aducându-se prejudicii considerabile bugetului de stat. În prezent, la depunerea cererii pentru eliberarea sau prelungirea licenţei, Camera de Licenţiere verifică pentru fiecare unitate de transport documentele care confirmă înregistrarea aparatelor de casă şi control la Inspectoratul Fiscal Teritorial de Stat şi la Serviciul Standardizare şi Metrologie . Însă aici apare altă problemă, că transportatorii deconectează sau chiar demontează aparatele de casă şi control instalate la bordul unităţilor de transport, activând în lipsa acestora.

Aparatul de taxat trebuie conectat numai atunci când în autovehicul sunt pasageri, iar în lipsa pasagerilor, aparatul de taxat se deconectează. Situaţie de caz: De către Inspectoratul Fiscal de Stat, în privinţa SRL "Taxitrans" a fost întocmit actul de control privind prestarea serviciilor de taximetre fără aplicarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală la efectuarea decontărilor în numerar. Aparatul de taxat era instalat în automobil, fiind sigilat, dar deconectat. Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat, întreprinderii nominalizate i-a fost aplicată o amendă de 6000 lei, conform art.254 alin.(2) al Codului Fiscal, pentru desfăşurarea activităţii fără a dispune de maşină de casă şi control. Curtea de Apel a anulat decizia de aplicare a amenzii. Curtea Supremă de Justiţie ajunge la concluzia că prima instanţă corect a admis acţiunea SRL "Taxitrans" şi a dispus anularea actului administrativ contestat. Instanţa de recurs a motivat că în actul de control întocmit de colaboratorii inspectoratului fiscal lipseşte menţiunea faptului prezenţei pasagerilor în automobil la momentul controlului, iar aparatul de taxat urmează a fi conectat doar în cazul transportării pasagerilor .   

Specificul transportului auto internaţional de călători. Deschiderea rutelor internaţionale se face în baza acordurilor de colaborare cu alte state. În fiecare an, MTID împreună cu ministerele de resort ale altor state, stabilesc numărul de autorizaţii necesare pentru schimbul anual. Cu aceasta se ocupă în detaliu comisiile mixte moldo-române, moldo-ucrainene etc.  Totodată, rutele regulate internaţionale de călători se efectuează în regim de paritate (50% dintre curse le efectuează transportatorul moldovean şi 50% - transportatorul străin). Pentru unele direcţii, cum ar fi Grecia, Italia, deschiderea noilor curse se face fără de paritate, deoarece Republica Moldova nu are încheiate acorduri bilaterale în acest sens.

Până în prezent nu este aprobat un act normativ care ar fi consacrat transportului auto internaţional de călători. Lipsa legislaţiei generează numeroase probleme practice, care rămân fără acoperire legală. Cu atât mai mult că specificul transportului internaţional diferă cel al transportului în trafic intern, motiv din care Regulamentul nr.854/2006 nu acoperă nici pe aproape cerinţele la acest capitol.  

În legătură cu aceasta, prezintă interes un caz în care ministrul transporturilor a emis ordin privind deschiderea cursei Bucureşti 08:00 – Chişinău 08:00, însă ceilalţi transportatori care activează pe ruta dată nefiind de acord, au atacat ordinul ministrului în judecată. Curtea Supremă de Justiţie a respins integral acţiunea transportatorilor, motivând că: "Din materialele dosarului rezultă că ordinul contestat a fost emis în conformitate cu prevederile acordului bilateral dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României în domeniul transportului rutier. Mai mult decât atât, în calitate de partener, transportatorul moldovean a fost ales de către societăţile comerciale din România. Totodată, nu pot fi reţinute argumentele precum că atribuirea dreptului de deservire a rutei trebuia să fie realizată în conformitate cu reglementările normative naţionale, adică urma să se efectueze o analiză a situaţiei existente a rutelor care deja activează în această direcţie, a fluxului de pasageri pe această direcţie şi capacitatea transportatorilor existenţi de a satisface cerinţele populaţiei. Or, ruta Chişinău – Bucureşti este o rută internaţională şi atribuirea curselor la această rută se efectuează în conformitate cu Acordul bilateral între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României în domeniul transporturilor rutiere. Deservirea rutelor regulate între aceste două state se efectuează în condiţii reciproce, luând în considerare pct.44 al Regulamentului nr.854/2006, care stipulează că: în cazul obţinerii avizului pozitiv, agentul transportator perfectează şi prezintă contractul încheiat cu un partener străin din ţara de destinaţie pentru efectuarea la paritate a rutei (cursei), ceea ce şi a prezentat Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii al României" .

Răspunderea contravenţională pentru neeliberarea biletelor de călătorie. Numeroase probleme generează şoferii de autobuze (microbuze) şi taxatorii atunci când nu acordă bilete de călătorie. Problema dată este şi mai evidentă în cazul curselor interurbane, când pasagerii adeseori sunt preluaţi pe parcurs, ei achitând costul călătoriei, dar fără a primi bilete de la şofer . Astfel, conform art. 254 alin. (21) al Codului fiscal, transportarea călătorilor în microbuz, autobuz, autocar, autocar clasificat pe stele pe rutele interurbane fără bilete, fără bon de casă emis de maşina de casă şi control cu memorie fiscală sau fără document de strictă evidenţă cu preţ fixat, confecţionat în modul stabilit de Guvern, se sancţionează cu amendă în mărime de 6000 de lei pentru fiecare caz de încălcare. Comiterea repetată pe parcursul anului fiscal a încălcării date, se sancţionează cu o amendă de 18000 de lei. Aceste amenzi se aplică şi pentru rutele internaţionale dacă încălcările au fost depistate pe teritoriul Republicii Moldova. Responsabilitatea în legătură cu neeliberarea biletelor de călătorie în perioada transportului o poartă şoferul. 

Aceste amenzi pot fi aplicate numai de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat. Dacă şoferul are anumite obiecţii, el trebuie să le înscrie în procesul-verbal în timpul efectuării controlului, în caz contrar, dacă sunt aduse mai târziu ele nu au nici o valoare juridică. Agentul transportator este în drept să atace în judecată decizia Inspectoratului Fiscal de aplicate a amenzii. 

Situaţie de caz: De către colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-ul Teleneşti de comun acord cu Serviciul Poliţiei Rutiere a fost efectuat un control operativ pe traseul Bălţi - Chişinău. În rezultatul controlului s-a constatat că în autocarul ce aparţinea SRL "A" erau transportaţi 16 pasageri, iar în borderoul de evidenţă a biletelor erau înregistraţi numai 10 pasageri, astfel încât 6 pasageri nu dispuneau de bilete şi nu erau înregistraţi în borderoul de evidenţă a biletelor. La faţa locului a fost întocmit Actul de control, în baza căruia şi în conformitate cu art.254 alin.(21) al Codului fiscal, Inspectoratul Fiscal de Stat i-a aplicat agentului transportator o amendă în mărime de 6000 lei. 

Nemulţumit, agentul transportator a contestat decizia de aplicare a amenzii, însă contestaţia sa a fost respinsă. La fel au procedat şi instanţele judecătoreşti, care au respins pe rând acţiunea reclamantului, motivând că Inspectoratul Fiscal de Stat întemeiat a aplicat amenda în mărime de 6000 lei. Curtea Supremă de Justiţie motivează că în Actul de control întocmit la faţa locului lipsesc careva obiecţii sau explicaţii ale şoferului autocarului referitor la nemulţumirea lui cu încălcările depistate, cu atît mai mult că Actul de control nu este semnat de către acesta. La fel, nu poate fi luată în consideraţie lămurirea şoferului precum că cei 6 călători nu dispuneau de bilete dat fiind faptul că au fost îmbarcaţi pe traseu dintr-un autocar defectat. Or, declaraţiile date conform pct.84 din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje nr.854/2006, urmau a fi prezentate în scris la momentul controlului operativ şi nu după ce controlul a fost efectuat deja. Din aceste considerente Curtea Supremă de Justiţie ajunge la concluzia de a menţine decizia de aplicare a amenzii în sumă de 6000 lei .  

Concluzii şi recomandări:

1. Practica judiciară cu privire la cauzele de contencios administrativ din transportul auto de călători este foarte diferită, chiar şi la examinarea unor cauze asemănătoare. În majoritatea dosarelor de acest fel reclamanţi sunt agenţii transportatori, iar pârât este Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor. De regulă, printre motivele adresării în instanţa de judecată transportatorii invocă: a) refuzul MTID de a deschide rute (curse) noi; b) acordarea dreptului de deservire a aceleiaşi rute mai multor transportatori; în consecinţă, capacitatea de îmbarcare a autobuzelor este mică, astfel încât transportatorii sunt în pierdere; c) caracterul ilegal al deciziilor luate de MTID în privinţa retragerii dreptului de deservire a rutelor; deseori, parte la proces este şi Camera de Licenţiere, care retrage licenţa de activitate transportatorilor ce încalcă dispoziţiile Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr.451 din 2001 .       

2. Până în prezent nu s-a realizat o sistematizare a practicii judiciare acumulate la examinarea de către instanţele judecătoreşti a cauzelor de contencios administrativ din transportul auto de călători. Printre motive se numără şi faptul că dosarele sunt examinate de judecători diferiţi, fără a avea o experienţă pe genul respectiv de cauze şi fără a cunoaşte practica judiciară a Curţii Supreme de Justiţie la acest capitol.

3. Practica judecătorească neuniformă se datorează şi imperfecţiunii legislaţiei din transport. Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje nr.854/2006 care se aplică în prezent nu reglementează pe deplin relaţiile ce apar în legătură cu deschiderea şi închiderea rutelor (curselor), astfel încât MTID adeseori emite decizii contradictorii, fapt ce provoacă nemulţumiri în rândul agenţilor transportatori şi numeroase adresări în instanţele de judecată. Considerăm că prin adoptarea Codului transporturilor rutiere, care la moment se află sub formă de proiect de lege în Parlament, va determina soluţionarea problemei de reglementare.       

4. Spre deosebire de alte state (Franţa, Germania, România), în care transportul public este prestat de câteva-i întreprinderi mari, în Republica Moldova orice agent economic poate deveni transportator, chiar dacă nu deţine în proprietate nici o unitate de transport. Ca rezultat, situaţia actuală din transportul public de călători a devenit deplorabilă, 40% din transport este ilicit, iar principala cauză rezidă în legislaţia imperfectă şi foarte permisivă la acest capitol. În contextul celor menţionate, propunem completarea Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje nr.854/2006 cu o normă potrivit căreia pe viitor, rutele noi să fie acordate unui număr limitat de transportatori, care au o experienţă de lucru în transportul auto de călători de cel puţin 7 ani şi dispun de bază tehnico-materială. Transportatorii ce nu corespund acestor exigenţe, li se recomandă să încheie contracte de colaborare cu transportatorii care dispun de bază tehnico-materială şi sub denumirea lor de firmă, să efectueze transporturile de călători. Schema dată funcţionează eficient în Uniunea Europeană, unde reţeaua transporturilor auto de călători este deţinută de companii notorii, cum sunt "Eurolines", "Deutsche Touring", "Atlassib" etc. În aşa mod, în R.Moldova ar apărea transportatori profesionişti, fapt ce va contribui la micşorarea numărului de litigii în instanţele de judecată.  

5. Recomandăm ca Plenul Curţii Supreme de Justiţie să emită o hotărâre explicativă cu titlu "Hotărârea explicativă privind examinarea cauzelor de contencios administrativ din sfera transporturilor", în care să fie abordat modul de examinare a cauzelor cu privire la deschiderea, închiderea şi suspendarea rutelor auto de călători de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al R.Moldova. În aşa mod ar fi posibilă uniformizarea şi sistematizarea practicii judiciare în domeniu, respectiv se va reduce numărul dosarelor controversate judecate până în prezent, în care hotărârile luate de instanţele de fond sunt casate şi emise noi hotărâri.