DREPTUL DE NAVIGARE SUB PAVILIONUL REPUBLICII MOLDOVA ŞI PROBLEMELE PRACTICE CARE APAR

Despre foloasele ce le aducea Moldovei transportul de mărfuri pe mare sublinia Dimitrie Cantemir încă la începutul secolului al XVIII-lea, în lucrarea sa "Descrierea Moldovei" [1]. 

În secolele care au urmat, Moldova din stânga Prutului (Basarabia) a fost lipsită de flotă maritimă. Dacă pe timpul URSS pe râurile Nistru şi Prut navigau corăbii, atunci odată cu destrămarea imperiului, toate întreprinderile specializate în transportul naval au devenit în scurt timp falimentare [2]. Renaşterea a venit tocmai în anul 2002, prin fondarea Portului maritim comercial Giurgiuleşti, singurul port maritim din republică, cu ieşire la râul Dunărea, iar de acolo la Marea Neagră. În aşa mod, în prezent putem afirma că Republica Moldova este o ţară maritimă cu drepturi depline.

 

Din nefericire însă, acest gen de transport este foarte puţin utilizat. Statistica ne arată că pasagerii preferă să apeleze la transportul auto, feroviar sau aerian şi doar prin excepţie se recurge la transportul pe mare. O cauză ar fi şi faptul că portul Giurgiuleşti a fost inaugurat recent, în luna martie 2009, şi în prezent există doar o singură cursă de pasageri, Giurgiuleşti-Istanbul-Giurgiuleşti, care se efectuează săptămânal cu nava "Principesa Elena", ce are o capacitate de 145 locuri.

Din acest motiv, începând cu anul 2003, în Republica Moldova se acceptă înregistrarea navelor maritime străine, care mai apoi navighează sub pavilionul (drapelul) ţării prin întreaga lume [3]. Procedura şi condiţiile înregistrării unei nave sub pavilionul naţional este reglementată de Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova [4], la art. 30-38. Dreptul de a naviga sub pavilionul naţional apare din momentul înscrierii în Registrul de Stat al Navelor. Înregistrarea se face de către Întreprinderea de Stat "Registrul Naval" care este responsabilă şi de ţinerea acestui registru. Mărimea taxelor pentru serviciile de înregistrare variază între 6 mii şi 40 mii de lei, în funcţie de greutatea navei, iar taxa de radiere este de 12 mii lei [5]. Înscrierea în Registrul de Stat al Navelor se confirmă printr-un certificat de naţionalitate. 

La momentul actual, în Registru de Stat al Navelor al Republicii Moldova sunt înregistrate 435 de nave, majoritatea dintre ele fiind din Federaţia Rusă, Turcia, Grecia, Cipru, Belize, Georgia, precum şi alte state. Proprietarii acestor nave preferă să circule sub pavilion moldovenesc deoarece ţara noastră dispune, conform clasificării internaţionale, de "pavilion deschis". Aceasta înseamnă că în registrul naval pot fi înregistrate fără restricţii nave maritime din întreaga lume, indiferent de vechimea şi tipul lor. Suplimentar, proprietarii navelor străine sunt scutiţi de plata impozitelor şi taxelor vamale.

Conform prevederilor Convenţiei ONU asupra dreptului mării, în marea liberă orice navă maritimă civilă se află sub jurisdicţia statului sub pavilionul căreia navighează (art.92) [6]. În aşa mod, pe navele maritime ce navighează sub pavilionul moldovenesc se aplică legislaţia naţională [7]. În acest caz, persoana care a săvârşit o infracţiune fiind la bordul navei, va fi supusă răspunderii penale conform prevederilor Codului Penal al Republicii Moldova (art.11 alin.(5)) [8].  

Problemele care apar. Cel mai mare dezavantaj, însă, constă în faptul că statul pierde legătura cu nava maritimă care circulă sub pavilionul său. Acest lucru este convenabil proprietarilor de nave, fiindcă nu sunt supuşi controlului tehnic, în schimb statul suportă sancţiuni din partea organizaţiilor internaţionale pentru fiecare caz de naufragiu din cauza deficienţilor tehnice ale navei. 

Reieşind din faptul că organele statului pur şi simplu nu dispun de careva mijloace reale de control asupra activităţii acestor nave (ele îşi desfăşoară activitatea în Marea Mediterană, Marea Baltică, Marea Nordului etc.), se menţine riscul ca din punct de vedere formal, pachetul de documente (ce se păstrează în Republica Moldova) să corespundă tuturor cerinţelor înaintate, pe când starea tehnică a navei să fie una deplorabilă [9].

Din acest considerent, ţara noastră este poreclită şi "cimitirul" navelor maritime din Europa [10]. De exemplu, în ultimii trei ani, cel puţin 22 de nave maritime au fost înregistrate sub pavilionul Republicii Moldova, pentru ca în scurt timp să fie dezmembrate şi vândute la fier vechi în Turcia, India şi Bangladesh. Proprietarii acestor nave preferă să le înregistreze sub pavilionul Republicii Moldova înainte de a le vinde la fier vechi pentru a plăti mai puţine taxe şi a ocoli astfel reglementările stricte ale Uniunii Europene sau ale ţărilor de origine. De exemplu, în martie 2011 proprietarul navei maritime "Deycon" (construită în 1977) a schimbat pavilionul Slovaciei pe cel al Republicii Moldova, apoi a vândut nava la fier vechi la un preţ de 510 dolari/ tona, încasând circa 23,8 milioane de dolari. Statul nostru a câştigat din această "tranzacţie" circa 50 mii lei - taxa pentru înregistrarea şi radierea navei din "Registrul de Stat al Navelor".

Altă problemă o constituie naufragierea navelor maritime. Astfel, în decembrie 2009 nava maritimă ARAS 1, înregistrată sub pavilionul de stat al Republicii Moldova, în rezultatul unei furtuni puternice a fost ruptă în două în regiunea portului Soci. O parte a rămas în mare, iar a doua parte a fost aruncată pe plajă. La bordul navei se aflau 37 tone de motorină care s-a scurs în mare [11]. În decembrie 2010 cargoul "Adriatica" s-a scufundat în portul Ashdad din Israel, după ce în carenă a apărut o gaură. Corabia naviga sub pavilion moldovenesc şi avea la bord 3000 tone de metal [12].

Mai bine de doi ani Republica Moldova este inclusă în "lista neagră" a Memorandumului de la Paris [13]. Experţii organizaţiei au stabilit că "drapelul" maritim al Republicii Moldova este printre cel mai slabe din lume, alături de "drapelul" unor state precum Togo, Sierra Leone, Combodgia şi Libia.  

Deşi în caz de naufragiu răspunderea o poartă proprietarul navei, este afectat prestigiul statului care a oferit pavilionul său pentru navigaţie. De aceea multe ţări şi-au înăsprit cerinţele de înregistrare a navelor străine, iar unele dintre ele au renunţat deja la procedura respectivă (spre exemplu, Georgia). O asemenea soluţie este binevenit şi pentru Republica Moldova, motiv din care recomandăm modificarea legislaţiei naţionale în vederea interzicerii înregistrării navelor maritime străine, respectiv retragerea dreptului de navigaţie pentru navele care au obţinut anterior acest drept. 

O asemenea propunerea este valabilă şi pentru transportul aerian, fiindcă după modelul preluat din navigaţia maritimă, Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile a Republicii Moldova efectuează înregistrarea navelor aeriene străine, care ulterior survolează spaţiul aerian al altor state, fără un control special din partea statului nostru.


 

REFERINŢE:

1. Cantemir Dimitrie. Descrierea Moldovei. Editura Litera, Chişinău, 1998, p.46-49.

2. Черепанов В., Лабунец А. Международный грузопассажирский морской порт, предмет национальных интересов, publicat în Экономическое обозрение "Логос-Пресс" nr.41 din 12.11.2004.

3. Din moment ce este înregistrată, nava maritimă dobândeşte "naţionalitatea" Republicii Moldova. Contractele încheiate la bordul navei se consideră a fi încheiate pe teritoriul Republicii Moldova.

4. Codul navigaţiei maritime comerciale a Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.599-XIV din 30.09.1999, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4/2 din 11.01.2001.  

5. Hotărârea Guvernului R.M. nr.1128 din 29.09.2006 cu privire la fondarea Instituţiei publice "Căpitănia portului Giurgiuleşti" şi Întreprinderii de Stat "Registrul Naval", publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.158-160/1220 din 06.10.2006.  

6. Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, adoptată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982. Statul nostru a aderat prin Legea nr.395 din 14.12.2006, publicată în Monitorul Oficial nr.203-206/977 din 31.12.2006.

7. Barbăneagră Alexei. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu (colectiv de autori). Chişinău: Centrul de Drept al Avocaţilor ("Tipografia Reclama" SA), 2009, p.31.

8. Aplicarea legislaţiei naţionale la bordul navei maritime aflate sub pavilionul Republicii Moldova nu se limitează doar la Codul Penal, ci cuprinde toate actele normative, inclusiv actele individuale de aplicare (ordine, dispoziţii etc.).  

9. Черепанов В. Флаг и национальность судна, publicat în Экономическое обозрение "Логос-Пресс" nr.34 din 24.09.2004.

10. Republica Moldova, "cimitirul" navelor maritime din Europa (investigaţie jurnalistică), publicat http://hotnews.md/articles/view.hot?id=14018 (vizitat 06.05.2012)

11. O navă maritimă moldovenească a fost ruptă în două de o furtună şi aruncată în portul Soci. Victime umane nu sunt, publicat pe http://unimedia.md/?mod=news&id=15348 (vizitat 06.05.2012)

12. Preaşcă I. Furtuna a provocat scufundarea cargoului moldovenesc Adriatica, publicat http://www.adevarul.ro/moldova/actualitate/Furtuna_a_provocat_scufundarea_cargoului_moldovenesc_Adriatica_0_388761333.html (vizitat 06.05.2012)

13. Organizaţie care stabileşte anual indexul de performanţă a statului pavilion pentru sporirea siguranţei maritime. Din 84 de ţări, pavilionul Republicii Moldova se plasează pe locul 77.